Monotonia procesului politic a fost prima dată descrisă de Max Weber ca fiind “lungul și lentul proces de a introduce un șurub într-o bucată de lemn”. Timp de 100 de ani, Germania nu a ieșit din acest tipar, obișnuind să nu prezinte un mare interes pentru analiștii politici datorită cursului firesc de desfășurare a alegerilor, electoratului stabil și ritmului anost al campaniilor. Procesul electoral[i] al Germaniei permite o diversitate ideologică variată, oferă stabilitatea parlamentară a Bundestagului, iar partidele solide și vechi au profitat de o majoritate confortabilă pentru 3 mandate consecutive ale cancelarului Angela Merkel.

Cu toate acestea, toată Europa are ochii ațintiți pe alegerile federale din Germania de pe 24 septembrie, deoarece contextul european a provocat multe tensiuni interne și a condus la apariția mai multor elemente noi pe scena politică nemțească. Pe de o parte, vorbim de jumătate dintre alegători indeciși și de o creștere semnificativă a unui partid eurosceptic cu șanse mari de a intra în Parlament. Pe de altă parte, vorbim de presiuni interne legate de campania intensă pro-migrație cu care ne-a obișnuit Germania până acum și de o noutate în desfășurarea campaniei electorale: o dezbatere televizată între principalii doi candidați la poziția de cancelar, element ce ne duce cu gândul la dezbaterile americane orientate pe profilul candidatului și nu pe al partidului.

Deși e paradoxală centrarea dezbaterilor în jurul a doi candidați ce nu sunt aleși în mod direct de popor ci de către coaliția parlamentară, în practică imaginea viitorului cancelar a depășit demult competențele naționale. Dacă până acum partidele se concentrau pe politicile din sectorul economic, politica externă, sau migrația la nivel național, în acest an vedem în programele electorale ale partidelor o componentă europeană predominantă, care tratează principalele chestiuni ale Uniunii din acest moment: Brexit, migrația, securitatea UE, politica de vecinătate, zona Euro, viitorul Europei. Ne așteptăm deci, ca pe 24 septembrie, 61 de milioane de cetățeni nemți să aleagă direcția de mers a Uniunii pentru următorii 4 ani.

Toate sondajele par să indice că partidul Angelei Merkel (CDU), în coaliție cu CSU, va câștiga alegerile de duminică, pe locul doi ar urma partidul lui Martin Schulz (SPD), iar surpriza va fi locul 3, partidul eurosceptic AfD, care va ocupa locuri în Parlament pentru prima dată, după o creștere semnificativă a popularității cauzată de politica de migrație și atacurile teroriste recente. Totuși, se crede că niciunul din partide nu va reuși să obțină majoritatea, prin urmare partidul câștigător va trebui să formeze o coaliție cu un alt partid sau alte partide pentru a se asigura că pot forma un guvern și desemna un cancelar. Se pot distinge 4 scenarii de coaliții:

În funcție de rezultatul alegerilor și coaliția formată, cancelarul își va contura agenda și va promova prioritățile anunțate în programele partidelor. Pe plan național, observăm poziționări tradiționale atât în spectrul partidelor de stânga, cât și cel de dreapta. Principalul partid din Germania, CDU, este o uniune între Partidul Creștin Democrat (CDU) și Uniunea Bavareză Social Creștină (CSU) condusă de Angela Merkel și promovează în manifestul lor politici de ocupare a forței de muncă, tăieri de taxe și investiții publice. Urmează în preferințe socialist-democrații (SPD), conduși de Martin Schulz, sunt un partid de centru stânga ce se axează pe clasa muncitoare și promovează investiții în educație și infrastructură, împreună cu taxe mai ridicate pentru clasa cu venituri superioare. Un alt partid de stânga este Die Linke, provine din Partidul Comunist al Germaniei de est, iar campania lor se centrează pe o creștere a salariului minim și eliminarea misiunilor militare. Partidul ecologist (Grüne) este partidul preferat al tuturor partidelor câștigătoare pentru formarea coalițiilor, ei doresc cetățeni educați și moderni, iar politicile promovate sunt cele de mediu, fiscale și sociale. Partidul Liber Democrat (FDP) a fost un partid de coaliție al Angelei Merkel în al doilea mandat, însă nu a obținut 5% din voturi pentru al 3-lea mandat. Acesta promovează taieri de taxe și ajustarea piețelor financiare din UE. Nu în ultimul rând, surpriza din sfera politică germană, partidul eurosceptic Alternativă pentru Germania (AfD) este un partid de extremă dreaptă care a atras electoratul prin viziunile lor anti-migrație.

Pe lângă dosarele naționale, partidele tratează chestiunile curente aflate la nivel european și se poziționează în privința viitorului Uniunii, politicii externe UE, NATO, zonei Euro, politicii de liber schimb, migrației, politicii de vecinătate UE și Brexit. Observăm viziuni progresiste (Die Linke, SPD, CDU/CSU), neutre (ecologiști, FDP) și regresiste (AfD), dar mai mult decât atât, este pentru prima dată când asistăm la o incursiune atât de avansată a problemelor europene în sfera națională, la un transfer detaliat al elementelor europene înspre cetățeni.

Partidele din Germania, prin programele lor, ne oferă un exemplu de integrare naturală a politicilor europene în viața de zi cu zi a cetățenilor. Dintr-odată, nu pare deloc exagerat să spunem că poporul german va contura viitorul Uniunii, dacă ne uităm la propunerile de reformare ale Uniunii din spectrul stâng spre cel drept al partidelor:

Indiferent de coaliție, este clar că Germania va avea o politică externă centrată pe relansarea motorului franco-german și pe creșterea competențelor Parlamentului European și astfel spre o Uniune Europeană mai democrată, așa cum a anunțat și Juncker în discursul său din plenara de la Strasbourg. Cu toate acestea, ideologiile partidelor se diferențiază dacă ne uităm pe diversele componente europene menționate în programele politice. La o privire mai amănunțită, putem observa poziții populiste ce promovează politici mai stricte și conservatoare în chestiunile migrației și comerțului, dar se remarcă și atitudini progresiste și reformiste ale politicilor cheie ale Uniunii:

Die Linke Die Grünen SPD CDU/CSU FPD AFD
Politica externă UE Demilitarizare, utilizarea exclusivă a instrumentelor civile;

Contra unei Armate Europene;

Eliminarea Agenției Europene de Apărare;

Politică UE pacifistă.

Rol sporit în ONU, OSCE și NATO;

Emfază pe elementele civile;

Crearea unei sinergii militare și politice;

Loc al UE la masa negocierilor ONU.

Utilizare preferabilă a instrumentelor civile;

Sporirea rolului Corpului civil European pentru pace ;

Cheltuieli de apărare comune în UE ;

Pentru o armată europeană.

Crearea Uniunii Europene de Apărare;

Crearea Fondului European de Apărare.

Crearea unui minister al Afacerilor externe UE

Extinderea cooperării în afara tratatelor

Armată Europeană controlată de Parlament

Crearea Uniunii Europene de Apărare

 

 

Urmărirea intereselor Germaniei

Strategie națională de securitate

Loc al Germaniei la masa negocierilor ONU

Contra unei Armate Europene

NATO Dizolvarea NATO și înlocuirea acesteia cu un sistem colectiv de Securitate ce include Rusia;

Obiectiv principal: dezarmarea

Întărirea dialogului NATO – Rusia

Contra îndeplinirii obiectivului de 2% din PIB pe apărare

Îndeplinirea obiectivului de 0.7% din PIB pentru dezvoltarea mondială

Armata Europeană complementează NATO

Împotriva creșterii bugetului de apărare german la 2% din PIB

Membru convins NATO

UE are nevoie de o armată independentă

Cheltuieli bugetare de 2% din PIB pentru apărare până în 2024.

Întărirea potențialului NATO

Cheltuieli bugetare de 2% din PIB pentru apărare până în 2024

Cooperare NATO-UE

Scoaterea Turciei din NATO

Sporirea influenței UE în NATO

Zona Euro Controlul Băncii Centrale de către Parlament;

Conferință europeană pe tema datoriilor naționale;

Anularea datoriilor Greciei.

Reformarea zonei Euro ;

Încheierea politicilor de austeritate;

Un plafon de datorii pentru bănci.

Menținerea tuturor membrilor în zona Euro ;

Minister European al Finanțelor controlat de un Parlament al zonei Euro;

Buget de finațatare comun ;

Uniune economică și monetară;

Stabilizarea zonei euro ;

Crearea unui fond monetar propriu împreună cu noul guvern francez.

Reformarea tratatelor pentru a crea un proces facil de ieșire din zona Euro, fără pierderea statutului de membru UE ;

Creșterea oportunităților de investiții pentru fondul de pensii ;

Aplicarea strictă a ajutorului finaciar acordat de Mecanismul European de Stabilitate.

Retragerea Germaniei din zona Euro ;

Recuperarea suveranității și competențelor naționale în sectorul economic și financiar.

Politică de liber schimb Împotriva acordurilor TTIP, CETA, JEFTA și acordurilor de liber schimb cu Africa deoarece sunt nedemocrate și limitează dezvoltarea țărilor mai slabe. Comerțul echitabil are nevoie de reguli multilaterale, stabilite în cadrul OMC;

Renegocierea TTIP, TISA și CETA pentru a impune criterii sociale, ecologice și de respectare a drepturilor omului mai ridicate ;

Crearea unui Tribunal independent al Comerțului ca parte a ONU.

Reguli obligatorii despre respectarea drepturilor omului, standarde ecologice, sociale și de consum în toate tratatele ;

Mecanisme de sancționare

Programme de investiții în educație, cercetare și angajarea tinerilor.

Împotriva protecționismului ;

Promovarea acordurilor comerciale internaționale ;

Coordonarea cadrelor regulatorii G7, G20, UE, ONU, OCDE și FMI

Semnarea CETA și TTIP

Împotriva protecționismului ;

Sporirea acordurilor comerciale multilaterale;

Includerea securității datelor cu character personal în acorduri de liber schimb precum TTIP

Semnarea cordurilor comerciale în cadrul OMC;

Respingerea CETA, TISA și TTIP;

Acorduri bilaterale numai în imposibilitatea concluzionării acordurilor multilaterale.

Migrație Sistem echitabil bazat pe solidaritate;

Contra sistemului Dublin;

Granițe deschise pentru refugiați;

Înlocuirea Frontex cu un mecanism de salvare marin coordonat ;

Anularea acordului UE-Turcia și stoparea oricăror acorduri pentru refugiați cu țările din Africa de Nord.

 

Înlocuirea sistemului Dublin cu un sistem solidar ;

Combaterea cauzelor evadării refugiaților ;

Împotriva acordului cu Turcia și a unor potențiale acorduri cu Africa de Nord ;

Rute sigure către Europa ;

Un proces mai rapid și eficient de primire a refugiaților.

Extinderea mandatului Frontex ;

Distribuție solidară a refugiaților ;

Ajutor finaciar din bugetul european pentru țările ce primesc refugiați, dezavantaje pentru cele care refuză.

Responsabilitate comună a țărilor UE ;

Combaterea migrației ilegale și întărirea Frontex ;

Acordul UE-Turcia e un exemplu de urmat cu statele nord-africane ;

Îmbunătățirea schimbului de informații între agențiile de securitate ale statelor membre UE.

Înlocuirea sistemului Dublin printr-o distribuție echitabilă a refugiaților în Europa ;

O alocare bazată pe populație și putere economică ;

Protejarea granițelor externe UE ;

Transformarea Frontex într-o agenție de coastă independentă.

Acomodarea refugiaților în țările din regiunea de unde provin ;

Urmărirea intereselor naționale ;

Gestionarea migrației după regulile Germaniei.

Vecinătatea UE Împotriva aderării Turciei la UE;

Împotriva formelor de sprijin ale regimului Erdogan ;

Împotriva politicii de înfruntare a Rusiei prin staționare de trupe ;

Recunoașterea celor 2 state Israel-Palestina.

Evaluarea progresului realizat de țările candidați pentru aderare;

Condamnarea regimului Erdogan dar continuarea dialogului cu Turcia;

Soluție diplomată în Ucraina prin păstrarea sancțiunilor;

Recunoașterea celor 2 state Israel-Palestina.

Discuții cu țările din Balcanii de Vest pentru aderarea la UE;

Menținerea negocierilor cu Turcia pentru o aderare viitoare ;

Dialog politic cu Rusia și mechanism de sancțiuni diferențiat.

Recunoașterea celor 2 state Israel-Palestina.

Cooperare UE-Turcia;

Refuzarea aderării Turciei la UE deoarece nu îndeplinește criteriile;

Rusia trebuie să implementeze acordului de la Minsk;

Recunoașterea celor 2 state Israel-Palestina.

Cooperare sporită cu vecinătatea estică;

Împotriva aderării Turciei la UE ;

Poziție clară împotriva Rusiei referitor la conflictul din Ucraina și impunerea de noi sancțiuni ;

Recunoașterea celor 2 state Israel-Palestina.

Turcia nu aparține Europei din punct de vedere cultural;

Turcia nu mai trebuie să fie un membru NATO ;

Rusia trebuie să facă parte dintr-un cadru de securitate comun :

Încetarea sancțiunilor împotriva Rusiei și o cooperare economică sporită.

Brexit Protejarea drepturilor cetățenilor britanici de a lucra în UE și viceversa;

Cetățenii britanici pot continua să trăiască în UE și viceversa.

Unitatea UE27 este prioritară;

Continuarea parteneriatului;

Marea Britanie are acces la liber schimb numai dacă garantează libera circulație a persoanelor și acceptă sistemul judiciar European ;

Interesele Scoției și Irlandei contează.

Marea Britanie nu mai poate beneficia de aceleași avantaje ca statele membre ;

Continuarea parteneriatului pe securitate și politică externă.

Continuarea relațiilor economice și politice cu Marea Britanie ;

Marea Britanie nu mai poate beneficia de aceleași avantaje ca statele membre;

Brexit-ul trebuie tratat în mod pragmatic ;

Marea Britanie rămâne partener UE însă fără beneficii ;

Interesele Scoției și Irlandei contează.

Fiecare stat membru are dreptul de a părăsi UE ;

Folosirea modelului Brexit și în Germania.

 

UE va avea  astfel ori o politică externă pacifistă promovată de SPD sau mai defensivă așa cum își dorește CDU, se va înființa o Armată Europeană ce va complementa NATO, Europa va deveni o Uniune economică și monetară sau va crea un fond monetar franco-german, mandatul Frontex va fi extins, modelul acordului UE-Turcia pentru migrație va fi urmat și cu alte țări precum cele din Africa de Nord și va exista o distribuție solidară a refugiaților, țările din Balcanii de Vest vor fi încurajate să adere la UE, iar aderarea Turciei va fi interzisă și UE va continua cooperarea economică și pe domeniul securității cu Marea Britanie.

 

Astfel, de la o țară cu o atitutinde echilibrată, ce a construit mereu punți între țările europene, dorind să le unifice așa cum a realizat propria unificare, Germania și-a asumat treptat o poziție solidă pe probleme cheie ale Uniunii precum negocierile Brexit și migrația. Prin urmare, alegerile de duminică sunt interesante și importante nu doar la nivel național, ci pentru întreaga Uniune. Cetățenii germani vor alege pe 24 septembrie dacă Angela Merkel va obține al 4-lea mandat de cancelar și îl va egala în acest fel pe mentorul ei Helmut Kohl sau dacă fostul președinte al Parlamentului European Martin Schulz va prelua conducerea Germaniei pentru prima dată și va propune viziunile sale asupra reformei zonei euro, politicii externe și de securitate și migrației.

[i] Germania este o republică federală parlamentară, iar sistemul electoral federal este un sistem mixt ce combină elemente din două mari principii:  scrutinul uninominal majoritar de un tur și  reprezentarea proporțională. Prin acest proces, cetățenii aleg membrii camerei inferioare a Parlamentului național federal (Bundestag). Jumătate din deputații Bundestagului (598 în total) sunt aleși în circumscripții, conform scrutinului majoritar uninominal, iar cealaltă jumătate este formată proporțional prin voturile oferite partidelor.

Practic, alegătorii au la dispoziție o foaie cu 2 buletine de vot: primul vot (Erststimme) conține lista candidaților

individuali prin care cetățenii selectează candidatul ce le va reprezenta regiunea în Bundestag, iar candidații cu cele mai multe voturi primesc locuri în Parlament. Prin urmare, land-urile cu populație mai mare vor trimite mai mulți reprezentanți în Bundestag față de teritoriile mai mici. Al doilea vot (Zweitstimme) conține lista partidelor ce candidează la alegeri, iar rezultatul acestui vot determină procentajul de locuri pe care îl ocupă fiecare partid în Bundestag. Acest sistem oferă alegătorilor posibilitatea de a alege un candidat dintr-un partid pe primul buletin și un partid diferit pe al doilea buletin.

Uneori, un partid poate beneficia de mai multe locuri în parlament în cazul în care candidații acelui partid obțin procentaje ridicate prin intermediul primului vot. Din această cauză, Bundestagul nu rămâne niciodată cu standardul de 598 de locuri, ci poate ajunge, așa cum e în prezent, la 630 de locuri.

Îmbinarea unor elemente din două tipuri de scrutin și adoptarea unui sistem electoral mixt au condus la ideea că Germania se bucură de o “democrație perfectă”. Și într-adevăr, acest sistem permite o prezență variată în Parlament și oferă șanse partidelor mici, nu există o reprezentare dominantă a partidului câștigător în Parlament și nu există voturi strategice, prin urmare fiecare vot contează. Cu toate acestea, odată ajunse în Bundestag, partidele sunt nevoite să formeze coaliții, deoarece o majoritate parlamentară este un fenomen extrem de rar. Aici intervin dificultățile, fiindcă la maxim o lună de la vot, noul parlament trebuie să aleagă cancelarul, acesta fiind principalul candidat al partidului cu cele mai multe voturi.