sursă foto: Deutsche Welle

Ieri, 21 aprilie 2019, au avut loc alegerile prezidențiale în Ucraina, iar comediantul Volodimir Zelenski este noul președinte al Ucrainei cu 73% dintre voturi. Deoarece această situație inedită ne face să ne întrebăm la ce ne putem aștepta, Trecem în revistă profilul celor doi candidați la funcția de șef al statului, divergențele dintre cei doi, eficacitatea gestionării problemelor ucrainenilor de către fostul președinte, dar și la ce am putea să ne așteptăm de la câștigătorul scrutinului și care ar fi poziția acestuia asupra problemelor pe care le are această republică post-sovietică.

Amploarea dezbaterilor prezidențiale din Ucraina unde s-au „duelat” cei doi contra-candidați, Volodimir Zelenski și Petro Poroșenko, a fost una nemaiîntâlnită până acum în statul vecin, sau chiar în întreaga Europă Centrală și de Est. Întreaga dezbatere s-a rezumat la învinuirea reciprocă de implicare în diferite scheme cu Rusia. Aflăm astfel de la Poroșenko că Zelenski este omul lui Putin, fiind  remunerat de ruși pentru unele dintre filmele sale, dar și omul unui oligarh ucrainean, dușman al lui Poroșenko. De partea cealaltă a baricadei, aflăm de la Zelenski că Poroșenko este corupt, că are afaceri în Rusia prin intermediul fabricii sale de ciocolată, că Ucraina a devenit  tot mai săracă sub mandatul acestuia și că Poroșenko nu a obținut rezultatele promise în disputa cu marele vecin și inamic de la răsărit, Rusia. Totuși, în aceste dezbateri nu au fost prezentate soluții de eradicare a sărăciei din Ucraina, lupta împotriva corupției, problema anexării Crimeei sau recucerirea teritoriilor anexate de ruși în estul țării, zone industriale  importante pentru economia Ucrainei. Atacurile reciproce nu au putut masca lipsa acută de soluții a celor doi candidați pentru viitorul Ucrainei.

Profilul candidaților

Actorul ucrainean Volodimir Zelenski și-a câștigat popularitatea grație rolului său de președinte dintr-un show televizat numit “Slujitorul poporului”, difuzat de un canal ce îi aparține aceleiași persoane care îl susține și în campania prezidențială din viața reală. Miliardarul Ihor Kolomoiski, cu o avere estimată la 1,2 miliarde de dolari, a fost cel care i-a asigurat lui Zelenski securitatea, avocații și transportul. Bodyguardul lui Kolomoiski l-a însoțit pe Zelenski pe durata întregii campanii. Automobilul pe care l-a folosit Zelenski în perioada campaniei electorale a fost cumpărat de una dintre firmele lui Kolomoiski. Chiar și avocatul lui Kolomoiski lucrează pentru campania electorală a lui Zelenski.

Pe 31 martie, când rezultatele primei runde a alegerilor au devenit clare, actualul președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko a declarat că: „Soarta a vrut ca, în cel de-al doilea tur de scrutin, să mă confrunt cu marioneta lui Ihor Kolomoiski”. Kolomoiski este principalul oponent al lui Poroșenko, dar și unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina, fiind unul dintre cei mai importanți acționari în domeniul petrolier, metalurgic și în mass-media. În anii ’90, Kolomoiski a fondat Privat Bank, care a devenit rapid una dintre cele mai importante instituții financiare din Ucraina. Dar în 2016, guvernul controlat de Blocul Petro Poroșenko a preluat controlul asupra Privat Bank, susținând că aceasta ar fi deturnat miliarde de dolari. Kolomoiski respinge toate acuzațiile și încearcă în prezent să recapete, în instanță, controlul asupra Privat Bank. Pe lângă asta, Ihor Kolomoiski este investigat de FBI, fiind suspect de potențiale delicte financiare, incluzând spălare de bani în Statele Unite, însă acesta nu a fost acuzat momentan de nicio fărădelege, iar avocatul acestuia neagă vehement aceste învinuiri.

O chestiune interesantă este finanțarea de către Kolomoiski, timp de câteva luni, a unor unități de voluntari care luptau împotriva  separatiștilor din estul Ucrainei, susținuți de Rusia. Acestuia i s-a atribuit și meritul de a-i fi împiedicat pe separatiștii pro-ruși să înainteze în regiunea sa, Dnipropetrovsk, unde a fost anterior și guvernatorul propriu-zis al acestei regiuni. Pe de altă parte, criticii acestuia susțin că el și-ar fi format o armată privată.

Acțiunea lui Petro Poroșenko care a declanșat un adevărat “război” între Poroșenko și Kolomoiski a fost arestarea apropiatului lui Kolomoiski, fostul candidat la primăria Kievului, Ghenadi Korban, dar și evenimentul din 19 martie 2015, când s-a petrecut posibilul atac raider la UkrTransNafta, o companie petrolieră din Ucraina, pe care Kolomoiski încerca să o salveze. După aceste incidente, Poroșenko l-a demis pe Kolomoiski din funcția de guvernator al regiunii Dnipropetrovsk, ca mai apoi acesta din urmă să se mute definitiv în Elveția și mai apoi la Tel Aviv.

Dacă este să ne referim la votanții lui Zelenski din primul tur aceștia sunt tinerii, acesta având o altfel de campanie, și anume prin intermediul rețelelor de socializare, vorbitorii de limbă rusă, cei care se declară ruși au fost alături de el, dar și populația din partea de Est a Ucrainei.

Petro Poroșenko, președintele Ucrainei ales în 2014, care provine din regiunea Bugeacului, vorbitor și de limbă română, supranumit „Regele ciocolatei”, și-a început cariera în industria ciocolatei. Împreună cu tatăl său, el a construit compania Roshen în anii ’90 și a devenit miliardar. Au urmat funcții politice înalte, inclusiv cinci luni ca ministru de externe. Acesta a preluat controlul și asupra unui post de televiziune de știri, care a transmis în direct Euromaidanul ucrainean – protestele masive ale ucrainenilor împotriva fostului președinte pro-rus Viktor Ianukovici din 2013-2014. Ba chiar s-a și alăturat câtorva manifestații din cadrul Euromaidanului, fiind reprezentantul opoziției.

Un raport al FMI a catalogat economia Ucrainei drept stabilă după crizele din 2014-2015, însă cu toate acestea, mulți ucraineni îl văd pe Poroșenko drept principalul responsabil pentru corupția adânc înrădăcinată, existând mai multe nedumeriri referitoare la averea și afacerile sale.
Mandatul său nu a fost ușor. Poroșenko devine președinte simultan cu escaladarea conflictului din Ucraina de Est. Separatiștii pro-ruși au atacat aeroportul Donețk din estul Ucrainei, a doua zi dimineața după ce Petro Poroșenko a fost declarat învingător al scrutinului prezidențial din mai 2014. Atacatorii au început să preia controlul Donețkului și al altor regiuni în aprilie 2014, iar Poroșenko și-a marcat triumful la alegeri printr-un mesaj clar, și anume faptul că separatiștii pro-ruși sunt de fapt teroriști. Mii de oameni au fost omorâți, iar NATO a confirmat că trupe și echipamente rusești au întrat pe teritoriul Ucrainei.

Odată cu escaladarea confruntărilor, Poroșenko a fost forțat într-un final să negocieze. Acordul de la Minsk, al cărui scop era să oprească luptele, a fost semnat de reprezentanți ai Ucrainei, Rusiei și ai separatiștilor, în februarie 2015, pentru încetarea focului.

În timpul mandatului său, Poroșenko s-a remarcat prin mai multe măsuri. Una dintre ele a fost să declare autocefalia (autonomia națională și regională) Bisericii Ortodoxe Ucrainene, adică de fapt independența bisericii față de Patriarhia Rusă. Poroșenko a susținut mereu ideea de apropiere a Ucrainei de Uniunea Europeană și de SUA, acesta reiterând că Ucraina dorește să devină membră NATO, așa cum dorește și poporul său. Conform celui mai recent sondaj de opinie din decembrie 2016, elaborat de către Democratic Initiatives Foundation & Razumkov Centre, ucrainenii doresc în proporție de 71 la sută ca Ucraina să devină membră NATO. Cu toate acestea, aderarea Ucrainei la structurile internaționale și avansarea relațiilor cu UE nu a fost susținută și de măsurile necesare pentru ca Ucraina să poată îndeplini criteriile pentru liberalizarea vizelor cu UE, spre exemplu combaterea corupției și independența sistemului judiciar.

În timpul președinției lui Poroșenko a fost interzisă panglica Sfântului Gheorghe, un simbol militar rusesc al celui de-al doilea război mondial ce reprezintă agresiunea rusă, dar și un element de destabilizare în Ucraina, simbolizând de fapt separatismul din Ucraina de Est.

Una dintre deciziile pentru care a fost criticat Poroșenko a fost adoptarea unei legi a limbii ucrainene, care afectează profund minoritățile naționale. Această lege este îndreptată spre vorbitorii de limbă rusă, însă au avut de suferit și cei 450.000 de români din Ucraina cărora le este tot mai greu să păstreze limba română în biserici și școli. Dacă este să ne referim la principalii votanți ai lui Poroșenko, aceștia au fost naționaliștii, anti-rușii, și diaspora.

Întrebarea după rezultatul acestor alegeri este: cum va gestiona Volodimir Zelenski situația actuală a Ucrainei? Care vor fi primele acțiuni ale acestuia, dat fiind că este lipsit de experiență? Deși va fi cu siguranță îndrumat de către consilieri, actorul va fi pus în situația de a gestiona soarta unei întregi țări și a promis că va aduce reforme anti-corupție și va dinamiza discuțiile de pace privind conflictul din  Estul Ucrainei, promisiuni importante și delicate.

Zelenski le spune tuturor țărilor post-sovietice “Uitați-vă la noi!” și le promite ucrainenilor că nu îi va dezamăgi. Mizele alegerilor din Ucraina au fost foarte mari din mai multe considerente. Câștigătorul scrutinului prezidențial din 21 aprilie 2019, în vârstă de 41 de ani ar trebui să pună capăt conflictului armat dintre Federația Rusă și Ucraina, trebuie să găsească mijloace de ieșire a Ucrainei din sărăcia care domină în acest stat tot mai mult. Ar trebui  să fie o persoană care ar putea eradica corupția de mijloc, cât și cea la nivel înalt. Dacă Zelenski ar avea o politică orientată spre Est, economia Ucrainei s-ar deteriora în continuare, iar teritoriul Donbass ar fi pierdut pe vecie și cedat rușilor. Rămâne de văzut dacă ucrainenii au ales un președinte care poate scăpa Ucraina de corupție, sărăcie, război, dar și de influența Rusiei.