© Reprezentanța Comisiei Europene în România/ Facebook

România a intrat de ieri în stare de urgență. Este pentru prima dată în noul mileniu când se întâmplă acest lucru, iar motivul este cât se poate de întemeiat. Organizația Mondială a Sănătății a declarat zilele trecute pandemie globală de coronavirus. Numărul de infecții cu noul patogen cresc peste tot în lume și nu au ocolit țara noastră. Măsurile luate pe tot mapamondul sunt printre cele mai drastice. Italia a intrat total în carantină, SUA a suspendat traficul aerian cu Europa, iar în România s-au închis școli, instituții publice, iar cetățenilor li se recomandă insistent să rămână în case. Crizei actuale de sănătate publică i se poate adăuga curând o la fel de gravă criză financiară și economică. 

Suntem în furtună. O furtună care nu pare să se încheie curând, ba chiar dă semne să se înrăutățească. Corabia statului român trebuie să facă față acestei furtuni. Firește, ne dorim să știm la ce ne putem aștepta în continuare. Dar pentru a ști la ce ne putem aștepta, trebuie să înțelegem în primul rând cu ce am intrat în furtună. În ce stare era corabia numită România când primele cazuri de COVID-19 apăreau la orizont? La sfârșitul lunii februarie, Comisia Europeană a publicat un Raport de țară privind România, în cadrul Semestrului European. Este un document care ne poate oferi câteva informații sigure despre starea corabiei în care ne aflăm în mijlocul furtunii. 

Raportul de țară publicat de Comisia Europeană pe 26 februarie 2020 face parte din procesul numit ”Semestrul European”. Introdus în 2010, procesul Semestrului European a fost gândit ca un mecanism de coordonare a politicilor economice între Statele Membre pentru a adresa cât mai bine provocările economice de la nivelul UE. În acest proces, Comisia Europeană are rolul de a monitoriza și de a realiza o analiză detaliată a planului de buget, dar și a reformelor structurale și macroeconomice din fiecare stat membru. Perioada de analiză este încheiată cu un Raport de țară. Pe lângă datele economice, Raportul de țară oferă și date despre starea diferitelor sisteme dintr-un stat membru, precum sistemul educațional, sistemul social sau sistemul de sănătate. Mai departe vom analiza ce spune Raportul de țară despre sistemul de sănătate din România, sistem care se confruntă deja cu criza de sănătate publică. 

Raportul oferă mai multe date care ridică numeroase semne de întrebare privind reziliența sistemului sanitar și a populației din România în contextul unei epidemii de COVID-19 cu mii sau zeci de mii de persoane infectate. În primul rând starea de sănătate a populației României este sub media UE, iar bolile cardiace sunt printre cele mai răspândite, urmate de afecțiunile oncologice. Ultimele informații arată că persoanele care suferă de boli cardiace se regăsesc printre cele cu cel mai mare risc de a dezvolta complicații în cazul în care sunt infectate cu COVID-19. Sunt urmate de persoanele bolnave de diabet, de asemenea răspândit în România, și de cele cu boli ale sistemului respirator. Și mai alarmant, România se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește prevenirea unor boli infecțioase, printre care se remarcă tuberculoza, unde avem cea mai mare rată de cazuri din UE. Starea de sănătate precară a populației, la care se adaugă deficiențe în prevenirea bolilor infecțioase semnalează faptul că populația României nu este deloc pregătită să înfrunte o epidemie. Lipsa igienei, a îngrijirii preventive și a educației medicale ne indică faptul că prevenirea unei epidemii cu consecințe grave va fi dificilă. 

Dacă populația României este vulnerabilă în fața epidemiei, nici sistemul medical care ar trebui să se confrunte cu consecințele unei astfel de epidemii nu este într-o stare mai bună, dimpotrivă. Conform Raportului de țară, România oferă sistemului medical printre cele mai reduse resurse comparativ cu media UE (5.2% din PIB la nivelul anului 2017 comparativ cu 9.8% media Uniunii). Consecințele subfinanțării duc la deficite mari de dotare cu echipamente terapeutice și de diagnosticare esențiale, problemă care se poate acutiza foarte rapid în cazul unei creșteri vertiginoase a nevoii de internare și de îngrijire a unui număr mare de bolnavi. Și mai grav, la lipsa de echipamente se adaugă și o penurie de personal medical. Lipsa de medici și asistenți medicali, cea mai acută din Europa, poate avea consecințe dintre cele mai grave în perioada următoare. 

De altfel, aceste deficiențe și-au făcut simțită prezența din plin și în viața de zi cu zi de dinainte de pandemia de COVID-19. România are printre cele mai ridicate rate al mortalității evitabile și a mortalității din cauze tratabile. O parte dintre cetățenii români se confruntă cu dificultăți considerabile în ceea ce privește accesul la servicii medicale. Lipsei de resurse financiare i se adaugă grave dezechilibre teritoriale în ceea ce privește accesul la astfel de servicii esențiale pentru un trai decent. Îngrijorător în condițiile actuale este faptul că una dintre categoriile cu nivelul cel mai ridicat de nevoi medicale nesatisfăcute este categoria pensionarilor (nivelul este de două ori mai ridicat față de cel al nivelului populației generale). Or, după cum bine știm, persoanele în vârstă sunt cele mai predispuse la complicații grave în caz de infectare cu coronavirus. 

Aceste deficiențe sistemice: subfinanțare, lipsă de echipamente și de personal medical, provocări în accesul la serviciile medicale pentru categoriile vulnerabile ridică mari semne de alarmă privind capacitatea sistemului de sănătate de a gestiona o criză de proporții precum ce vedem în state precum Italia sau Spania. Toate aceste deficiențe se vor acutiza și vor crea mari probleme în încercarea de a limita consecințele epidemiei, consecințe care pot deveni foarte grave din punct de vedere al sănătății publice. 

Criza de sănătate publică este deja dublată de începuturile unei crize economice, cu un index de volatilitate în creștere accentuată. Ieri bursele europene și americane au deschis cu scăderi uriașe de 7 și 10%. Băncile centrale se străduiesc să limiteze contagiunea crizei economice prin măsuri aproape disperate. Duminică FED, banca centrală din SUA, a tăiat abrupt dobânzile la 0 sperând să impulsioneze piețele. Scăderea abruptă a burselor de luni a arătat că această mișcare a avut un impact minor. Previziunile sunt sumbre. Economia mondială va fi profund afectată de scăderea abruptă a consumului, de perturbarea gravă a lanțurilor de aprovizionare și de scăderea producției industriale, toate cauzate de reacția globală la pandemie.  

O eventuală criză pare să prindă România din nou pe picior greșit, similar anului 2009. Ca și atunci, întreaga creștere economică se bazează pe un model de creștere bazat pe consum, cu creșteri substanțiale a deficitului bugetar și a deficitului de cont curent. Raportul de țară arată că aceste probleme puneau deja în pericol sustenabilitatea creșterii economice a României și în vremuri normale pentru economia globală. Previziunea CE indica în februarie scăderea creșterii economice a României la 3.6% în 2020 și 3.3% în 2021 față de 4.1% în 2019. Realitatea din martie pare să arate că trebuie să ne așteptăm la o scădere economică mult mai accelerată. 

Dezechilibrelor macroeconomice (deficitul bugetar excesiv, deficitul de cont curent etc.) li se adaugă și o altă problemă în analiza CE, anume penuria masivă de forță de muncă, penurie care este deja responsabilă pentru o contracție a producției industriale în 2019. Rata de ocupare a forței de muncă, deși în creștere, este printre cele mai scăzute din Europa, mai ales în rândul femeilor. Criza de sănătate publică va accentua această mare slăbiciune a economiei României, mai ales în contextul închiderii școlilor pe o durată lungă de timp. 

Sustenabilitatea economică a României a fost pusă sub semnul întrebării de către Comisia Europeană  în Raportul de țară. Slăbiciunile au fost indicate iar reformele necesare și mereu ignorate au fost reiterate. Exista o anumită speranță pentru redresarea economiei în contextul schimbării politicilor guvernamentale spre o limitare a cheltuielilor excesive. Iată însă că evenimentele globale nu mai așteaptă reformele românești. România pare să se regăsească într-un alt moment extrem de delicat din punct de vedere economic. 

Așadar, care este starea corabiei cu care am intrat în furtuna numită COVID-19? Un răspuns rapid ar spune că nu este cea mai bună. Reformele structurale ratate ani la rând atât în domeniul economic, cât și în sistemul de sănătate, lasă România vulnerabilă atât în fața crizei de sănătate publică, cât și în fața unei eventuale crize economice. Corabia nu se va scufunda, dar costul uman va fi mai ridicat tocmai din cauza lipsei de pregătire a statului român pentru astfel de momente. Așa cum s-a întâmplat în trecut, atât în timpul crizei financiare începută în 2009, cât și în timpul crizei sanitare create de incendiul de la Colectiv, deficiențele sistemice au produs consecințe grave pentru cetățenii români. Nu am tras învățăminte din istoria recentă iar acum, când atât o criză economică cât și una de sănătate publică ne bat la ușă, nu părem să fim mai bine pregătiți să le facem față. 

Cu toate acestea, privind înapoi în istorie există și motive de optimism. Să ne amintim vechile vorbe ale lui P.P. Carp, care la sfârșitul Primului Război Mondial spunea că „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni” (care să facă reforme și să ne pregătească pentru furtuni am adăuga noi). Să ne amintim că, parcă pentru a confirma vorbele lui Carp, România a fost în mare parte cruțată de gripa spaniolă, o altă pandemie de tristă amintire, care făcea ravagii în Europa anului 1918. Și cel mai important, să ne amintim că nu suntem singuri pe marea învolburată, facem parte din flota UE alături de care trebuie să navigăm și să înfruntăm furtuna COVID-19.