Ziua Europei a fost sărbătorită de Europuls printr-o serie de articole optimiste despre ce înseamnă Uniunea Europeană pentru români. UE înseamnă apartenența la clubul democrațiilor consolidate, recunoașterea României ca țară viabilă din punct de vedere economic și este o importantă sursă de oportunități de muncă și studiu pentru români. Dintr-o perspectivă pesimistă mă întreb dacă românii vor să îmbrățișeze toate aspectele acestei deschideri extraordinare pe care o reprezintă europenizarea . Cap de afiș, votul diasporei.
Pe 7 decembrie, în timp ce Mircea Geoană se resemna ca perdant al alegerilor, o idee originală se ițea dinspre PSD. Votul românilor din străinătate ar trebui să aibă o greutate mai mică decât votul românilor din România pentru că primii, nefiind în România, nu pot decide pentru cei din urmă. Am crezut inițial că e o gafă pe care politicienii și analiștii se vor grăbi să o respingă și să se dezică de asemenea declarații. Nici vorbă de așa ceva, iar în plus, se pare că azi ideea e prizată de parlamentari și politicieni din mai multe partide. În următoarele rânduri vreau să vă atrag atenția spre o falsă problemă : votul diasporei.
La nivel declarativ politicienii români susțin un vis european al unei democrații transnaționale în care cetățenii europeni vor putea influența modul în care sunt luate deciziile care îi influențează. Spre exemplu, România permite rezidenților cetățeni ai statelor membre să voteze pentru reprezentanții locali și pentru cei din Parlamentul European în cadrul comunității din care fac parte. În spatele acestor bune intenții, unii politicienii români și-ar dori să limiteze dreptul de vot pentru cei care sunt cei mai influențați de către deciziile lor : rezidenții României. Pe de o parte, împinși de curentul europenizării, românii se arată deschiși către acordarea mai multor drepturi politice pentru cetățenii europeni. Pe de alta parte, acești politicieni își propun să nege un drept fundamental unor români care trăiesc în Uniunea Europeană (și în alte țări).
Cei mai mulți dintre emigranții români se află în afara granițelor ca urmare a europenizării noastre. Banii proveniți din munca românilor au fost un piston important pentru creșterea economică și sunt în continuare sprijin pentru categoria cea mai defavorizată din România. Cu toate acestea, în colecția de stereotipuri colective, românii din străinătate sunt căpșunari, reduși la imaginea celui care și-a cumpărat mașină cu climă bizonică. Românii care au rămas în România sunt curajoși, sunt cei care pun umărul la construcția țărișoarei și care știu ce e cel mai bine pentru Românica, pentru că ei trăiesc realitatea de zi cu zi… Cred că politicienii noștri se folosesc de acest fals set de diferențe pentru a face acceptabilă ceea ce de fapt ar fi o gravă încălcare a drepturilor cetățenești, o măsură demnă de un regim autoritar.
Mitul numărul 1 – Românii din străinătate decid pentru România
Românii din România votează pentru patru tipuri de alegeri : locale, parlamentare, prezidențiale și pentru Parlamentul European. Diaspora nu votează la locale, votează tot mai puțin pentru europarlamentarii români (pentru că poate vota pentru proprii reprezentanți locali la alegerile pentru Parlamentul European) și votează șase parlamentari speciali în cadrul alegerilor parlamentare. De fapt singurele alegeri pe care le afectează direct românii din străinătate sunt alegerile prezidențiale și referendumurile.
Pentru că rezultatele votului din străinătate sunt agregate ultimele, s-a creat senzația că diaspora poate înclina balanța pentru un partid sau altul. În străinătate votează însă tot la fel de mulți români ca în județul Tulcea sau în Sectorul 1 al capitalei. Mai mult, prezența scăzută la vot în străinătate (doar aproximativ 150.000 din mai mult de 3.000.000 de români care trăiesc în străinătate ), reduce importanța acestor voturi la valori infime.
Mitul numărul 2 – Românii din străinătate nu sunt informați despre ce se întâmplă în România
Această precepție arată cât de puține știu politicienii români despre românii din străinătate. Un asemenea argument era viabil în anii '70, când singurele surse de informație erau ambasadele și consulatele, dar astăzi ideea e ridicolă. De câte ori n-ați fost surprinși să auziți cele mai noi hituri românești (ca să nu spun manele) din mașinile românilor din Spania? Exemplul poate nu e relevant, dar românii din străinătate au multe modalități de a se informa. În proporție foarte mare, muncitorii români se uită la televiziunile românești pe care le captează prin satelit. Tinerii folosesc internetul pentru a comunica ieftin cu cei de acasă și accesează ziare on-line.
Printr-o deducție logică, am putea afirma că românii din străinătate sunt probabil mai puțin interesați de politica românească, pentru că deciziile din România îi afectează mai puțin. Dezinteresul pentru politică nu este în totalitate vina lor, ci și rezultatul ignorării lor de către politicienii români. Informarea alegătorilor este și datoria aleșilor.
Mitul numărul 3 – Românii din străinătate nu sunt afectați de ceea ce se întâmplă în România
Românii din străinătate revin periodic în România ca să-și depoziteze banii, să-i investească, sa-i cheltuiască pe timpul concediilor. Ei urmăresc televiziuni românești, cumpără produse alimentare tradiționale importate din România și nu în ultimul rând, susțin o familie nevoiașă rămasă în urmă. Mulți dintre ei încă își doresc să se reîntoarcă în România. Poate că decizii ca mărirea impozitelor pentru firme nu-i ating direct, dar scumpirile, devalorizarea leului, legile privind pensionarea, starea sistemelor sanitar, educațional, judiciar, toate îi privesc și pe ei. Generalizând, diferențele dintre modul în care deciziile afectează diaspora și pe cei care se află în România sunt probabil de aceeași magnitudine ca și modul în care este afectat mediul urban față de mediul rural.
Concluzie
Chiar dacă argumentele de mai sus ar fi adevărate, acestea nu ar trebui să justifice retragerea dreptului de vot. Lipsa unei informări adecvate nu îi oprește pe românii din România să voteze, nici felul în care ei sunt afectați de legi, sau dacă plătesc taxe statutului. Condițiile în care dreptul de vot pentru românii din străinătate ar putea fi restrâns trebuie analizate în afara considerentelor politice. Restrângerea dreptului de vot pentru cei care trăiesc în străinatate a fost și este discutată și în alte țări. Germania, spre exemplu, retrage dreptul de vot cetățenilor care trăiesc timp de mai mult de 25 de ani în afara țării. În Bulgaria, o discuție asemănătoare se poartă în jurul dreptului etnicilor turci care sunt rezidenți în Turcia și continuă să voteze pentru partidul minorității turce din Bulgaria.
Însă, în prezent, nicio țară democratică nu retrage sistematic dreptul de vot tuturor cetățenilor care trăiesc în străinătate. În cazul României, o asemenea decizie ar putea reaminti de epoca în care românii care se exilau își pierdeau naționalitatea română.
Laura Bretea
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
