La sfârșitul lunii ianuarie 2026, guvernul spaniol condus de Pedro Sánchez a anunțat o regularizare amplă a aproximativ 500.000 de migranți din afara UE aflați în situație neregulamentară. Măsura se aplică persoanelor care au intrat în Spania înainte de 31 decembrie 2025 și care au locuit cel puțin 5 luni pe teritoriul statului sau au solicitat azil până la finalul anului 2025. Beneficiarii primesc un permis de ședere valabil un an și drept de muncă în orice sector.

Guvernul a prezentat măsura ca pe un instrument de integrare economică și socială, argumentând că includerea în economia formală reduce exploatarea și consolidează coeziunea socială.

De ce a devenit subiect european
Deși acordarea permiselor de ședere este, în principiu, competență națională, măsura are implicații europene din perspectiva funcționării spațiului Schengen. O persoană care obține un permis de ședere într-un stat membru poate circula în celelalte state Schengen până la 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile. Acest drept de circulație nu înseamnă drept de stabilire în alt stat membru, dar ridică întrebări privind eventuale efecte secundare.

Comisarul european pentru afaceri interne și migrație, Magnus Brunner, a subliniat că decizia aparține statului membru, dar dezbaterea din Parlamentul European a arătat că implicațiile depășesc nivelul strict național.

Ce s-a discutat în plenul Parlamentului European
În plen, intervențiile au fost puternic polarizate, iar dezbaterea a depășit rapid cadrul strict tehnic al politicii de migrație.
Europarlamentarul Tomas Tobé (PPE, Suedia) a calificat regularizarea drept „o provocare directă pentru spațiul Schengen” și a susținut că aceasta „subminează eforturile noastre comune de a întări frontierele și de a combate migrația ilegală”. El a acuzat guvernul spaniol că transmite un semnal contradictoriu față de mesajul european de descurajare a migrației neregulate și a afirmat că „atunci când un stat acționează singur, Europa este pusă în risc”.

Europarlamentara Kinga Gál (PfE, Ungaria) a cerut o reacție la nivel european și a sugerat că ar trebui analizată aplicarea unor consecințe financiare, invocând precedentul sancțiunilor aplicate în alte contexte statelor membre pentru nerespectarea normelor comune.

Europarlamentarul Diego Solier (ECR, Spania) a comparat situația cu o casă în care „o fereastră deschisă nu duce doar într-o cameră, ci în întreaga casă”. El a susținut că o regularizare de asemenea amploare poate deveni „o afacere pentru mafii și rețele de trafic de persoane” și a afirmat explicit că „legalizarea nu poate fi un premiu pentru ilegalitate”.

Într-o intervenție cu un ton diferit, europarlamentarul Juan Fernando López Aguilar (S&D, Spania) a prezentat dezbaterea ca pe o alegere politică între două direcții. El a afirmat că există „două opțiuni, excluderea sau incluziunea”, iar opțiunea incluziunii este „mai eficientă economic și moral corectă”. Potrivit acestuia, migranții regularizați „contribuie, plătesc taxe și oferă mai mult decât primesc”, iar integrarea reduce exploatarea și economia subterană.

Un moment deosebit de tensionat a avut loc în intervenția europarlamentarului Tom Vandendriessche (PfE, Belgia), care a utilizat termenul „Endlösung”. În limba germană, acest cuvânt este asociat aproape exclusiv cu „Soluția finală” din perioada regimului nazist, adică planul de exterminare a evreilor europeni. Utilizarea sa într-o dezbatere despre migrație a generat reacții imediate în plen.
Președinția ședinței a atras atenția asupra gravității conotațiilor istorice ale termenului și a precizat că situația va fi analizată, inclusiv din perspectiva traducerii și a contextului lingvistic invocat de vorbitor. Vandendriessche a susținut ulterior că termenul a fost folosit într-un sens diferit, în limba neerlandeză, și a respins acuzațiile, afirmând că se referă la „înlocuirea populației autohtone prin migrație”, interpretare care a alimentat și mai mult controversa. Incidentul a fost urmat de reacții vocale și aplauze din partea unei părți a plenului, iar subiectul urmează să fie examinat procedural.

Poziția României în dezbatere
Din partea României, singura intervenție a fost cea a europarlamentarului Gheorghe Piperea (ECR). Acesta a declarat că „nu vorbim despre cascadorii politice menite să crească popularitatea unei guvernări, ci despre siguranța întregului spațiu Schengen”. El a susținut că impactul asupra pieței muncii a fost „calculat greșit” și că „riscul de colaps este dublu” într-un context marcat de digitalizare accelerată și triplu într-un context al investițiilor masive în inteligență artificială.

În intervenția sa, Piperea a criticat prioritizarea investițiilor europene în domeniul inteligenței artificiale și a legat incertitudinea de pe piața muncii de fenomene sociale mai ample, afirmând că instabilitatea economică și tehnologică poate genera insecuritate socială și efecte grave asupra populației.

Concluzii
Regularizarea decisă de guvernul spaniol rămâne, din punct de vedere juridic, o competență națională. Însă dezbaterea din Parlamentul European arată că, într-un spațiu fără frontiere interne, deciziile privind migrația nu mai pot fi privite exclusiv prin lentila națională. Tensiunea dintre suveranitate și coordonare europeană devine inevitabilă atunci când efectele sunt transfrontaliere, iar migrația rămâne unul dintre cele mai politizate dosare ale Uniunii.