Europa se află într-un moment decisiv. Progresele tehnologice rapide, de la inteligență artificială și rețele 5G, la biotehnologie, platforme digitale și vehicule electrice autonome, toate au schimbat radical modul în care companiile dezvoltă și folosesc tehnologia. În paralel, comerțul cu tehnologii licențiate a devenit coloana vertebrală a multor industrii. Din acest motiv, Comisia Europeană revizuiește în prezent un instrument crucial, dar puțin cunoscut publicului larg: Regulamentul de exceptare pe categorii pentru transferul de tehnologie (TTBER) și Orientările aferente.

În noiembrie 2025, Comisia Europeană a organizat un seminar amplu pentru a discuta viitorul acestui instrument, unul dintre cele mai sensibile ale politicii europene de concurență: regulile privind categorile exceptate în domeniul transferului de tehnologie. Expertul nostru Europuls - Alexandra Petrescu - a participat la seminarul ce a adunat atât lideri din industria tehnologiilor inovatoare, cât și academicieni și membri ai comisiei europene. Discuțiile au confirmat, în mod esențial, că legislația din 2014 nu mai este suficient de adaptată realităților unei lumi în care datele, inteligența artificială și standardele tehnologice globale remodelează relațiile economice.

Ce sunt acordurile vizate de articolul 101 TFUE și de ce sunt ele un risc pentru concurență?
Uniunea Europeană interzice, prin articolul 101 Tratatului de Funcționare al UE (TFUE), acordurile dintre companii care ar putea restrânge concurența. În imaginarul public, ne gândim la carteluri sau înțelegeri secrete, dar, în practică, regulile sunt mai complexe și urmăresc să prevină orice formă de cooperare între firme care poate reduce presiunea concurențială. Este vorba, în special, despre înțelegeri între rivali (de ex. fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor), restricții verticale excesive (de ex. impunerea unui singur distribuitor exclusiv într-o regiune întreagă fără justificare), sau acorduri de cooperare care reduc presiunea inovării pe o piață emergentă. De exemplu, dacă doi producători de antibiotice convin să nu intre pe piețele celuilalt, pacienții vor plăti mai mult, iar spitalele vor avea mai puține opțiuni. Acordul devine, în mod clar, anticoncurențial. 

Dar ce se întâmplă când acordurile vizează tehnologia? Aici nuanțele devin discutabile, fiindcă inovația presupune, adesea, colaborare, iar transferul de tehnologie devine liantul acestor schimbări. O invenție nu ajunge pe piață dacă nu este preluată și valorificată de o firmă capabilă să o producă. O companie deține brevetul, alta are capacitatea de producție, o a treia poate integra tehnologia într-un produs final. Licențele de tehnologie sunt, astfel, un mecanism esențial prin care inovația ajunge pe piață. Astfel, multe companii mici, universități sau centre de cercetare creează tehnologii, dar nu au resursele pentru a le transforma în produse.

Transferul de tehnologie: de ce nu este doar un contract

Un acord de transfer de tehnologie înseamnă că titularul unui drept (brevet, know-how, software etc.) autorizează o altă firmă să utilizeze acea tehnologie pentru a produce bunuri sau servicii. Este esențial să înțelegem că astfel de acorduri pot conține restricții, dar acestea sunt, de multe ori, necesare pentru ca licențierea să aibă loc. De exemplu, o firmă mică inventează un medicament inovator, dar nu are fabrici. O companie farmaceutică mare acceptă să producă medicamentul, cu condiția ca tehnologia să nu fie licențiată simultan unui rival direct în aceeași țară. Fără o asemenea restricție, licența nu ar mai avea valoare pentru producător – iar inovația nu ar ajunge niciodată pe piață. În concluzie, articolul 101 TFUE trebuie aplicat cu finețe în domeniul tehnologic. Aici intervine TTBER.

TTBER: „Regulile jocului” pentru licențierea tehnologiilor în UE

TTBER oferă un cadru simplificat prin care anumite tipuri de acorduri de transfer de tehnologie sunt automat exceptate de la interdicția din articolul 101. Cu alte cuvinte, dacă se respectă anumite condiții (de exemplu, pragurile de cotă de piață și absența restricțiilor grave), acordul este considerat proconcurențial. Pentru companii, TTBER este extrem de valoros, fiindcă oferă claritate, reduce incertitudinea și, mai ales, încurajează inovația. Orientările TT completează regulamentul, explicând cum trebuie interpretate criteriile și când se aplică excepțiile.

Transferul de tehnologie este contractul prin care titularul unui brevet, know-how sau software permite altei firme să îl folosească, de regulă în schimbul unei redevențe.

În practică, aceste transferuri dau naștere unor scenarii precum: o firmă de biotehnologie licențiază o metodă de cultivare celulară unui laborator farmaceutic sau o companie IT oferă licență pentru un algoritm de recunoaștere facială unui producător de camere de supraveghere. Aceste acorduri sunt, în mod evident, benefice, fiindcă tehnologia se răspândește și noi produse ajung pe piață. Atunci, de ce ar putea fi ele considerate anticoncurențiale? Motivul este că licențele includ uneori clauze restrictive, cum ar fi limitări teritoriale, obligații de exclusivitate, interdicții de contestare a brevetului, segmentări ale piețelor de utilizare etc. În timp ce unele clauze sunt necesare pentru protejarea investiției, altele pot ridica riscuri. De exemplu, un licențiator ar putea interzice licențiatului să concureze cu propriile sale produse pe anumite piețe. Așa că, în absența unor reguli clare, firmele nu ar ști dacă licențele lor sunt permise sau nu, ceea ce ar descuraja tocmai acordurile care stimulează inovația.

Regulamentul TTBER oferă o certitudine companiilor care colaborează pentru crearea de produse și tehnologii noi. Dacă acordul îndeplinește anumite condiții (privind cotele de piață, tipul restricțiilor, natura relației între părți), este presupus legal. Pe scurt:

• TTBER asigură securitate juridică, mai ales IMM-urilor;
• stimulează diseminarea tehnologiei;
• permite o evaluare simplificată a compatibilității cu regulile de concurență.

Ce vrea Comisia Europeană să actualizeze la TTBER acum?

Seminarul de lucru din noiembrie 2025 a abordat punctual elementele care nu mai reflectă realitatea economică actuală. Mai jos prezentăm pe scurt temele-cheie discutate, completate cu exemple și implicații practice.

Definiția drepturilor tehnologice: trebuie incluse datele?

În ultimul deceniu, datele au devenit o resursă strategică. Cu toate acestea, TTBER nu tratează în mod clar datele brute sau seturile de date ca drepturi tehnologice. Participanții au argumentat că datele sunt esențiale în dezvoltarea IA și că licențierea datelor a devenit comună în industrii precum automobile, sănătate sau smart devices. Astfel, excluderea datelor complică analiza legală a contractelor moderne. De exemplu, un producător auto licențiază unui start-up accesul la seturi de date pentru antrenarea unei tehnologii de conducere autonomă. În prezent, TTBER nu oferă claritate cu privire la acest tip de acord.

Pragurile de cotă de piață

Pentru a beneficia de TTBER, părțile nu trebuie să depășească anumite praguri de cotă de piață. Însă, în realitate, piețele tehnologice sunt foarte greu de definit sau măsurat, deoarece tehnologia poate fi folosită pentru produse viitoare sau pentru piețe încă inexistente. De asemenea, piețele tehnologice sunt adesea globale, nu europene. Un participant a rezumat problema astfel: „Cum calculăm cota de piață a unei tehnologii când nu știm încă la ce produse va fi folosită?” Propunerile industriei au inclus eliminarea pragurilor pentru piețele tehnologice și menținerea lor doar pentru piețele produselor, sau chiar renunțarea completă la pragurile de cotă de piață, bazându-se pe lista restricțiilor grave.

Testul 4+

Orientările TT prevăd un mecanism alternativ: dacă există cel puțin patru tehnologii alternative substituibile și disponibile la cost comparabil, acordul este, de regulă, compatibil cu 101 TFUE. Dar participanții au semnalat probleme majore, sugerând reducerea pragului la două sau trei tehnologii. Alte voci au cerut eliminarea cerinței privind „cost comparabil”.

Obligațiile de retrocedare

TTBER exclude de la exceptare orice obligație exclusivă de retrocedare (grant-back). Industria consideră că regula este prea strictă. Licențiatorii se tem că, dacă licențiatul dezvoltă o îmbunătățire „nedecuplabilă” sau neseparabilă, licențiatorul nu o va putea accesa, deci nu își poate proteja investiția inițială.

Clauzele de reziliere: între protecția brevetului și dreptul la contestare

Unii participanți au solicitat ca licențiatorii să poată rezilia contractul dacă licențiatul contestă valabilitatea brevetului, chiar și în cazul licențelor neexclusive. Alții doresc o abordare mai flexibilă în licențele exclusive.

Grupurile tehnologice: utile, dar nu suficient de transparente

Grupurile de brevete (patent pools) sunt, în general, considerate benefice: ele reduc costurile tranzacționale, pun la dispoziție „un ghișeu unic” pentru tehnologii complexe (de exemplu, standarde telecom) și oferă o formă de eficiență colectivă. Totuși, problemele identificate la seminar au inclus transparență insuficientă privind caracterul esențial al brevetelor și lipsa clarității privind clauzele FRAND (fair, reasonable and non-discriminatory) în cazul licențierii prin grup. Industria cere claritate și standarde mai stricte pentru administrarea grupurilor.

Concluzie: De ce revizuirea TTBER este crucială acum

Pe măsură ce economia europeană devine tot mai dependentă de IA, date, conectivitate, standarde tehnologice și inovație accelerată, regulile din 2014 nu mai oferă siguranța și flexibilitatea necesare. TTBER trebuie să se adapteze pentru a clarifica tratamentul datelor ca resurse tehnologice, pentru a oferi mecanisme practice de definire a piețelor tehnologice și pentru a regândi testul 4+. Ajustarea cadrului în ceea ce privește transferul de tehnologie în acorduri potențial anticoncurențiale va fi esențială în economia digitală și va răspunde la o întrebare crucială: poate Europa crea un cadru de licențiere a tehnologiilor care să stimuleze inovarea și competitivitatea, fără a vulnerabiliza funcționarea piețelor? În concluzie, revizuirea TTBER va influența decisiv modul în care tehnologiile viitorului vor circula și se vor monetiza în Europa.