Europuls salută publicarea în consultare publică a Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030. Documentul programatic este binevenit și necesar în contextul geopolitic, economic și social pe care le experimentăm, și demonstrează preocuparea Administrației Prezidențiale de a se adapta și a putea naviga cu bine prin următorii 5 ani.

Apreciem în mod particular atenția îndreptată asupra trecerii în revistă a provocărilor actuale, precum și pericolul reprezentat de Rusia și acțiunile hibride ostile la adresa democrației. De asemenea, notăm dorința de a continua angajamentul față de statele membre UE, față de partenerii din NATO, precum și sprijinirea Republicii Moldova în parcursul său pro-european.

Cu toate acestea, considerăm că este nevoie de anumite îmbunătățiri la elementele propuse pentru ca strategia să poată să îndeplinească un scop dual: acela de a convinge, pe de o parte, cetățenii români să aibă încredere în statul român și în deciziile acestuia, iar pe de altă parte să asigure celelalte state membre și partenerii internaționali că rămânem atașați acelorași valori, principii și că suntem aliniați pe deplin cu acțiunile și eforturile celor care apără democrația, statul de drept și drepturile fundamentale ale omului.

1. Conceptul de independență solidară

Din păcate, așa cum este descris acum, conceptul de independență solidară duce la mai multe motive de îngrijorare. Deși putem vedea necesitatea de independență din punct de vedere energetic, agricultural sau în unele domenii industriale, aceasta nu se poate aplica unei țări parte din familia europeană și din organizații internaționale care încurajează, în special în acest context geopolitic, multilateralismul. Dacă noțiunea reprezintă o traducere a termenului de autonomie strategică promovată de Uniunea Europeană, atunci este o traducere parțială care duce mai degrabă la protecționism, întrucât UE folosește această noțiune în ideea unei autonomii strategice deschise. De asemenea, termenul solidar este insuficient explicat pentru a descrie cum anume România va acționa la nivel european pentru a lua decizii și cum își va asigura partenerii europeni și internaționali că nu va lua decizii proprii care vor afecta interesele organizațiilor din care face parte.


Propunem astfel redefinirea conceptului și transformarea sa în “interdependență strategică”, care ar demonstra maturitatea și pragmatismul României în a înțelege că economia și prosperitatea societății noastre este strâns legată de cea a partenerilor noștri, iar în special din punct de vedere al securității, o apărare eficientă a cetățenilor noștri se poate realiza doar cu ajutorul partenerilor internaționali. Cu toate acestea, interdependența s-ar realiza strict strategic și conform intereselor naționale, adică ar presupune ca România să ia decizii de colaborare prioritizând prioritățile naționale. Astfel, conceptul de “interdependență strategică” ar da un semnal pozitiv și ar fi perceput mai degrabă într-o notă deschisă, comparativ cu conceptul de independență solidară care denotă o tentă negativă și închisă.




2. Valori și principii


Considerăm că este necesară introducerea agilității ca principiu de acțiune a instituțiilor statului, atât cele naționale, cât și cele care reprezintă statul în afara granițelor țării (ambasade, consulate etc). Un astfel de principiu ar însemna că România înțelege că instituțiile sale trebuie să se adapteze nu doar principial la provocările actuale, dar și în practică, asigurând reprezentarea diplomatică în toate domeniile și declinările sale, precum și asigurarea siguranței românilor din afara granițelor sale printr-o interacțiune optimizată.


De asemenea, considerăm că conceptul de reziliență în fața crizelor trebuie să se reflecte mai pronunțat în cadrul documentului, întrucât narativul actual reflectă mai degrabă prezervarea unui status quo al acțiunilor și modului de lucru, nu o dorință de îmbunătățire și învățare din greșeli.


3. Evaluarea contextului global de securitate


Secțiunea este bine detaliată și larg definită, iar provocările sunt explicate adecvat. Totuși, secțiunea ar putea beneficia de completarea modului în care contextul se reflectă în oportunități pentru România. Există unele puncte în care acest lucru este încercat, însă nu se explică concret modalitatea de acțiune pentru a transforma provocarea în oportunitate (ex 34, 42). Totuși, există două puncte extrem de importante unde relevanța crizei și potențialul de oportunitate pentru România nu sunt prezente: paragraful 22 legat de evoluțiile tehnologice, în care cetățenii ar putea beneficia de explicații privind strategia României de a valorifica talentul, competențele și inovarea din mediul privat; și paragraful 31, în care se vorbește despre eforturile făcute de România pentru susținerea Ucrainei, dar nu este menționat modul în care România se va implica în reconstrucția Ucrainei. De asemenea, nu există nicio referință legată de modul în care România identifică și destructurează modalități de eludare ale pachetelor de sancțiuni UE la adresa Rusiei și Belarus, fapt ce chestionează activitatea României în acest domeniu.


4. Riscuri și vulnerabilități


Această secțiune ar putea beneficia de o împărțire a riscurilor în cele externe și cele interne. Din riscurile externe, lipsește menționarea relației României cu China, precum și impactul pe care războiul tarifar îl are asupra României. Legat de riscurile interne, considerăm că ar trebui introduse două elemente noi: povara administrativă, care, alături de capacitatea redusă a administrației publice, duce la stagnarea productivității și a competitivității României în raport cu piața europeană și cea internațională; lipsa aplicării unei strategii industriale în mod uniform în deciziile economice - această vulnerabilitate, alături de politicile fiscale inadecvate, nu generează valoare adăugată din punct de vedere economic dar și al dezvoltării locale.


5. Oportunități


Credem că paragraful 78 legat de abordarea strategică a UE privind Marea Neagră este extrem de important și ar trebui complementat și de strategia României de a găzdui Hubul regional de securitate la Marea Neagră. Un plan de acțiune concret ar demonstra cetățenilor români că maturitatea României în familia europeană este realizată și în practică.


De asemenea, credem că paragraful 80 legat de accesarea mecanismelor de finanțare internaționale nu ar trebui să rămână doar la stadiul de deziderat, dar să beneficieze de o propunere practică. Astfel, considerăm că România ar trebui să aplice concret recomandările din Busola pentru competitivitate, este prima inițiativă majoră a acestui mandat al Comisiei Europene bazată pe raportul lui Mario Draghi. Recomandăm astfel ca România să instituie un regim juridic special pentru principalele companii care lansează și dezvoltă tehnologii inovative, cu precădere IMM-uri, propus în document ca Regimul 28 sau al 28-lea regim juridic, care va simplifica normele aplicabile în dreptul societăților comerciale, legislația privind insolvența, dreptul muncii, dreptul fiscal. Acest regim juridic propus la nivel european va permite întreprinderilor inovatoare să beneficieze de un singur set de norme, indiferent de țara în care investesc și își desfășoară activitatea pe piața unică europeană. România poate implementa acest exemplu pentru a reduce din povara administrativă și a încuraja inovarea.

6. Interese naționale de securitate

Deși conștientizăm importanța rezolvării unor probleme sistemice pe care România le are în sistemul medical și cel de educație, nu este foarte clar explicat în document cum acestea reprezintă un interes național de securitate. În plus, recomandăm ca, atunci când vorbim despre întărirea sistemului de justiție, să existe și recomandarea de recuperare a prejudiciilor, element pe care noi îl vedem relevant pentru interesele naționale de securitate ale României.

7. Obiective naționale de securitate

Considerăm că paragraful 91 legat de administrație ar trebui să reflecte și modul în care instituțiile de reprezentare a statului pe plan extern (ambasade, consulate) se adaptează la noile realități de securitate.

Paragraful 94 vorbește în mod general despre priorități pe care România ar trebui să le urmărească pe plan european și internațional, dar lipsesc teme concrete precum:
- Pe plan european: poziția României privind viitorul Cadru Financiar Multianual (CFM 2028-2034), poziția privind discuția de flexibilitate în adoptarea deciziilor și renunțarea la vot prin unanimitate în favoarea majorității calificate, contribuția României la reconstrucția Ucrainei, contribuția și aplicarea pachetelor de sancțiuni ale UE la adresa Rusiei și Belarus.
- Pe plan internațional: prioritățile României în ONU, organizație pe care nu o regăsim menționată în document, prioritățile României în OCDE o dată finalizat procesul de aderare, strategia de abordare a relațiilor cu China.

8. Direcții de acțiune pentru asigurarea securității naționale și apărării României și cetățeanului român

Acest capitol ar beneficia în mod general de o structurare a direcțiilor de acțiune a fiecărui paragraf conform impactului: termen scurt și termen mediu-lung. Cetățenii ar înțelege astfel ce așteptări să își seteze legat de realizarea tuturor acestor direcții și când anume s-ar vedea rezultatele.

Referitor la paragraful 97 apărare, ordine publică și securitate națională, este necesară o mențiune a acțiunilor pe care le întreprinde România și cum își propune România să combată eludarea sancțiunilor UE la adresa Rusiei și Belarus. De asemenea, este greu de înțeles cum anume dorește România să susțină “la nivel UE a inițiativelor specifice Politicii de Securitate și Apărare Comună”, întrucât nu este menționată în vreun fel poziția privind discuția de flexibilitate în adoptarea deciziilor și renunțarea la vot prin unanimitate în favoarea majorității calificate. Aceeași lipsă de claritate o regăsim și la direcția de “implementare a unei abordări integrate și anticipative (...) pentru asigurarea/menținerea ordinii publice și siguranței cetățenilor”.

Paragraful 98 legat de protecția civilă/apărare civilă conține măsuri foarte relevante, dar nu înțelegem cum pot beneficia de ele românii din afara granițelor țării. De asemenea, ar fi oportun de menționat modul concret în care vom îmbunătăți utilizarea fondurilor europene în “dezvoltarea și protejarea infrastructurii critice”. Chiar din actualul CFM, există programe precum Mecanismul pentru Interconectarea Europei, care trebuie folosite logistic pentru infrastructura și interconectivitatea regiunilor României, dar și Europei, pentru a facilita accesul în situații de criză. De asemenea, România trebuie să asculte și să beneficieze de discuțiile actuale de la nivel european ce doresc să acorde mai multă flexibilitate politicii de coeziune în special pentru țările care au granițe comune cu Ucraina și să își actualizeze programele operaționale pentru a fi ajustate noilor prevederi.

Paragraful 100 legat de limitarea drastică a corupției conține “implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupție”, iar fără explicații procedurale legate de cum se va realiza această implicare, propunerea ridică îngrijorări. Din acest motiv, recomandăm menționarea realizării unui memorandum și detalierea acestuia, pentru a furniza detalii concrete despre această colaborare.

Paragraful 101 legat de economie ar beneficia de asemenea de mai multe elemente concrete. Din acest motiv, recomandăm crearea Regimului 28 sau al 28-lea regim juridic, noțiune explicată mai sus, care va simplifica normele aplicabile în dreptul societăților comerciale, legislația privind insolvența, dreptul muncii, dreptul fiscal, cu impact pozitiv asupra creșterii competitivității. De asemenea, acest capitol ar trebui corelat cu reformele și măsurile propuse de România în Planul național fiscal pe termen mediu și lung, care are un termen clar de implementare. În plus, Recomandările Specifice de Țară propuse de Comisia Europeană în cadrul Semestrului European prezintă propuneri concrete de asigurare a stabilității și predictibilității bugetare, precum și a reducerii datoriei publice.

Paragraful 102 legat de educație, cultură, sănătate, social și demografie duce lipsă de elemente concrete și, pentru a îmbunătăți acest lucru, propunem corelarea măsurilor propuse cu țintele și jaloanele din PNRR revizuit privind componentele relevante. Menționarea acestora ar arăta nu doar seriozitatea acestor propuneri, cât și un calendar clar de implementare. De asemenea, este binevenită “promovarea unei culturi a rezilienței societale”, dar această nu este posibilă fără implicarea societății civile, precum și autorităților locale, ambele fiind absente din acest paragraf. Totodată, deși este menționată nevoia de a introduce programe de alfabetizare media și digitale, nu există un concept de bază care să înglobeze mai mult decât informarea cetățenilor din mediul online. Din acest motiv, propunem introducerea noțiunii de „cetățenie digitală”. Cetățenia digitală depășește simpla utilizare a instrumentelor și cunoștințelor media, reprezentând un cadru civic și etic care ghidează comportamentul și participarea responsabilă în spațiul online, incluzând protecția datelor cetățenilor și respectul reciproc între cetățeni și instituții.

Secțiunea dedicată implicării cetățeanului și a societății civile în realizarea securității naționale este extrem de importantă și ne bucurăm să o regăsim în document. Cu toate acestea, am dori să reiterăm că, pentru realizarea întregii secțiuni, în special al paragrafului 106 care dorește ca societatea civilă să aibă un rol de catalizator al dialogului și facilitator al transpunerii nevoilor cetățenilor în politici publice, este necesar un sprijin financiar constant din partea statului. Societatea civilă poate avea un impact extrem de mare la nivel național dacă beneficiază de sprijin finaciar care să ajute la dezvoltarea organizațională pe termen lung și formarea de resurse umane care să susțină aceste demersuri în mod sustenabil.

9. Considerații finale

Considerăm că semnalul transmis de ideea menționată în paragraful 114 legată de principiile continuității și predictibilității este unul negativ, întrucât subminează ambiția și reziliența necesară pentru o strategie de securitate. Astfel, recomandăm înlocuirea lor cu principiile agilității și rezilienței.