România în UE – Așteptări și priorități pentru următorul Cadru Financiar Multianual 2028–2034
De Robert Istrate, voluntar Europuls
Între 13 și 15 octombrie 2025, la Bruxelles, s-a desfășurat Săptămâna europeană a regiunilor și orașelor (EURegionsWeek) – cea mai amplă manifestare anuală dedicată politicii regionale și urbane din Uniunea Europeană. Evenimentul a reconfirmat importanța nivelului local și regional în arhitectura decizională europeană, într-un moment de tranziție instituțională și bugetară semnificativă pentru Uniune.
În acest context, pe 16 octombrie 2025, în Parlamentul European de la Bruxelles, Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, împreună cu Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, au organizat dezbaterea „România în UE – Așteptări și priorități pentru următorul Cadru Financiar Multianual 2028–2034”, eveniment desfășurat într-un moment-cheie, marcat de debutul negocierilor trilaterale dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind viitorul CFM.
Discuția, moderată de Tana Foarfă, Director Executiv Europuls, a reunit reprezentanți ai instituțiilor europene, naționale, regionale și ai societății civile. Din partea Parlamentului European au participat eurodeputații Dragoș Benea (S&D), Președintele Comisiei REGI, Siegfried Mureșan (PPE), negociatorul-șef al Parlamentului European privind viitorul CFM și Șerban Dimitrie Sturdza (ECR), vice-coordonator REGI. Guvernul României a fost reprezentat de Oana Țoiu, ministra Afacerilor Externe, iar Comisia Europeană de Miron Podgorean, din Cabinetul vicepreședintei Roxana Mînzatu, și Raluca Painter, șefă de unitate în cadrul DG EMPL. Au fost prezenți, de asemenea, Vasile Asandei, Director General al ADR Nord-Est, și Elena Calistru, membră a Comitetului Economic și Social European, care au adus în discuție perspectivele autorităților locale și ale societății civile.
Cadrul Financiar Multianual (MFF) definește prioritățile financiare ale Uniunii Europene pe o perioadă de șapte ani, stabilind echilibrul între politicile tradiționale – coeziune și agricultură – și noile direcții strategice ale Uniunii, precum inovarea, competitivitatea și apărarea. Propunerea Comisiei Europene pentru perioada 2028–2034 introduce o schimbare de paradigmă în arhitectura bugetară, prin crearea Planurilor de Parteneriat Național-Regionale (PPNR), menite să integreze o parte dintre programele existente, după modelul Planurilor Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR).
Această viziune reflectă direcția strategică actuală a Comisiei, orientată spre o guvernanță bugetară bazată pe performanță, condiționalitate și coerență între obiectivele europene și cele naționale. Totodată, abordarea ridică provocări structurale legate de menținerea principiului solidarității interregionale – pilon al politicii de coeziune – în condițiile unei posibile recentralizări a deciziilor la nivel european.
Discuțiile din cadrul evenimentului au evidențiat tocmai această tensiune de fond între nevoia de modernizare a arhitecturii financiare europene și necesitatea păstrării echilibrului dintre eficiență, echitate și participare regională – o temă definitorie pentru viitorul modelului european de dezvoltare.
Europarlamentarii au subliniat că politica de coeziune rămâne esențială pentru reducerea decalajelor teritoriale și pentru consolidarea legitimității proiectului european, însă au avertizat asupra riscului unei supracentralizări a deciziilor la nivel comunitar, care ar putea slăbi principiul subsidiarității și rolul regiunilor în procesul de dezvoltare. Totodată, au pledat pentru o reformă evolutivă a CFM, care să modernizeze mecanismele de finanțare fără a eroda echilibrul dintre coeziune și competitivitate.
În același timp, s-a insistat asupra nevoii unui buget european robust, dar flexibil, capabil să răspundă noilor provocări – de la apărare și securitate la inovare și competitivitate – precum și asupra consolidării capacității administrative a statelor membre, prin simplificarea procedurilor și creșterea eficienței instituționale. În această logică, modernizarea CFM este privită nu ca o ruptură de modelul actual, ci ca un proces de adaptare strategică, menit să facă politica de coeziune mai eficientă, mai transparentă și mai conectată la obiectivele comune ale Uniunii.
La nivel guvernamental, s-a subliniat necesitatea unei abordări coerente și proactive a României în procesul de negociere europeană, bazată pe dialog constant și aliniere strategică cu instituțiile Uniunii. Poziția executivului a fost conturată în jurul ideii de consolidare a capacității de influență a României în definirea noilor reguli bugetare, printr-o reprezentare unitară și predictibilă la nivel european, prin care beneficiarii de până acum ai fondurilor europene, în special cele de coeziune și cele pe agricultură, să nu aibă de suferit.
În acest sens, accentul a fost pus pe investițiile durabile, apropiate de cetățeni și adaptate specificului local, ca direcție de acțiune care poate asigura un echilibru între obiectivele de performanță cerute de Bruxelles și nevoile reale ale comunităților. Totodată, s-a evidențiat importanța menținerii unui consens intern solid, care să ofere României o voce coerentă în negocierile asupra viitorului Cadru Financiar Multianual.
Comisia Europeană a răspuns la aceste critici ale propunerii, explicând că provocările actuale au dus la reconsiderarea modului în care sunt propuse programele de finanțare, dar insistând asupra principiului simplificării, menit să reducă birocrația și să armonizeze cerințele administrative între diferite linii de finanțare europene.
Este important de notat că dimensiunea socială a fost menționată ca prioritate, în special pentru investițiile în capital uman, sprijinirea tinerilor care nu sunt integrați în educație sau muncă (NEETs), și valorificarea inițiativei europene ALMA (Aim, Learn, Master, Achieve). Aceste direcții sunt văzute ca fundamentale pentru competitivitatea internă și pentru reducerea disparităților teritoriale.
De asemenea, autoritățile din România trebuie să se preocupe și de lecțiile învățate până acum din utilizarea fondurilor europene și mai ales din experiența PNRR.
În acest context, pe 16 octombrie 2025, în Parlamentul European de la Bruxelles, Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, împreună cu Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, au organizat dezbaterea „România în UE – Așteptări și priorități pentru următorul Cadru Financiar Multianual 2028–2034”, eveniment desfășurat într-un moment-cheie, marcat de debutul negocierilor trilaterale dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind viitorul CFM.
Discuția, moderată de Tana Foarfă, Director Executiv Europuls, a reunit reprezentanți ai instituțiilor europene, naționale, regionale și ai societății civile. Din partea Parlamentului European au participat eurodeputații Dragoș Benea (S&D), Președintele Comisiei REGI, Siegfried Mureșan (PPE), negociatorul-șef al Parlamentului European privind viitorul CFM și Șerban Dimitrie Sturdza (ECR), vice-coordonator REGI. Guvernul României a fost reprezentat de Oana Țoiu, ministra Afacerilor Externe, iar Comisia Europeană de Miron Podgorean, din Cabinetul vicepreședintei Roxana Mînzatu, și Raluca Painter, șefă de unitate în cadrul DG EMPL. Au fost prezenți, de asemenea, Vasile Asandei, Director General al ADR Nord-Est, și Elena Calistru, membră a Comitetului Economic și Social European, care au adus în discuție perspectivele autorităților locale și ale societății civile.
Cadrul Financiar Multianual (MFF) definește prioritățile financiare ale Uniunii Europene pe o perioadă de șapte ani, stabilind echilibrul între politicile tradiționale – coeziune și agricultură – și noile direcții strategice ale Uniunii, precum inovarea, competitivitatea și apărarea. Propunerea Comisiei Europene pentru perioada 2028–2034 introduce o schimbare de paradigmă în arhitectura bugetară, prin crearea Planurilor de Parteneriat Național-Regionale (PPNR), menite să integreze o parte dintre programele existente, după modelul Planurilor Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR).
Această viziune reflectă direcția strategică actuală a Comisiei, orientată spre o guvernanță bugetară bazată pe performanță, condiționalitate și coerență între obiectivele europene și cele naționale. Totodată, abordarea ridică provocări structurale legate de menținerea principiului solidarității interregionale – pilon al politicii de coeziune – în condițiile unei posibile recentralizări a deciziilor la nivel european.
Discuțiile din cadrul evenimentului au evidențiat tocmai această tensiune de fond între nevoia de modernizare a arhitecturii financiare europene și necesitatea păstrării echilibrului dintre eficiență, echitate și participare regională – o temă definitorie pentru viitorul modelului european de dezvoltare.
- Poziționarea actorilor europeni și a României
Europarlamentarii au subliniat că politica de coeziune rămâne esențială pentru reducerea decalajelor teritoriale și pentru consolidarea legitimității proiectului european, însă au avertizat asupra riscului unei supracentralizări a deciziilor la nivel comunitar, care ar putea slăbi principiul subsidiarității și rolul regiunilor în procesul de dezvoltare. Totodată, au pledat pentru o reformă evolutivă a CFM, care să modernizeze mecanismele de finanțare fără a eroda echilibrul dintre coeziune și competitivitate.
În același timp, s-a insistat asupra nevoii unui buget european robust, dar flexibil, capabil să răspundă noilor provocări – de la apărare și securitate la inovare și competitivitate – precum și asupra consolidării capacității administrative a statelor membre, prin simplificarea procedurilor și creșterea eficienței instituționale. În această logică, modernizarea CFM este privită nu ca o ruptură de modelul actual, ci ca un proces de adaptare strategică, menit să facă politica de coeziune mai eficientă, mai transparentă și mai conectată la obiectivele comune ale Uniunii.
La nivel guvernamental, s-a subliniat necesitatea unei abordări coerente și proactive a României în procesul de negociere europeană, bazată pe dialog constant și aliniere strategică cu instituțiile Uniunii. Poziția executivului a fost conturată în jurul ideii de consolidare a capacității de influență a României în definirea noilor reguli bugetare, printr-o reprezentare unitară și predictibilă la nivel european, prin care beneficiarii de până acum ai fondurilor europene, în special cele de coeziune și cele pe agricultură, să nu aibă de suferit.
În acest sens, accentul a fost pus pe investițiile durabile, apropiate de cetățeni și adaptate specificului local, ca direcție de acțiune care poate asigura un echilibru între obiectivele de performanță cerute de Bruxelles și nevoile reale ale comunităților. Totodată, s-a evidențiat importanța menținerii unui consens intern solid, care să ofere României o voce coerentă în negocierile asupra viitorului Cadru Financiar Multianual.
Comisia Europeană a răspuns la aceste critici ale propunerii, explicând că provocările actuale au dus la reconsiderarea modului în care sunt propuse programele de finanțare, dar insistând asupra principiului simplificării, menit să reducă birocrația și să armonizeze cerințele administrative între diferite linii de finanțare europene.
Este important de notat că dimensiunea socială a fost menționată ca prioritate, în special pentru investițiile în capital uman, sprijinirea tinerilor care nu sunt integrați în educație sau muncă (NEETs), și valorificarea inițiativei europene ALMA (Aim, Learn, Master, Achieve). Aceste direcții sunt văzute ca fundamentale pentru competitivitatea internă și pentru reducerea disparităților teritoriale.
De asemenea, autoritățile din România trebuie să se preocupe și de lecțiile învățate până acum din utilizarea fondurilor europene și mai ales din experiența PNRR.
- Perspectivele societății civile și ale autorităților locale
Această abordare locală aduce un contrapunct important la dezbaterea instituțională: eficiența MFF nu poate fi măsurată doar prin cifre bugetare, ci prin impactul asupra coeziunii sociale și a participării democratice.
Discuțiile de la Bruxelles au ilustrat o schimbare de paradigmă în modul în care este înțeleasă guvernanța bugetară europeană. În timp ce Comisia propune un model mai integrat și orientat spre performanță, actorii politici și instituționali români insistă asupra păstrării dimensiunii de solidaritate, esențială pentru o Uniune echilibrată.
Pentru România, provocarea constă în menținerea coeziunii ca prioritate politică și strategică, dar și în utilizarea reformei MFF ca oportunitate de modernizare a administrației și de afirmare a unei viziuni europene coerente. În următorii ani, succesul nu va depinde doar de volumul fondurilor atrase, ci de capacitatea țării de a le transforma în investiții durabile, relevante și integrate în strategia europeană de dezvoltare.
