Principala politică de investiții a Uniunii Europene (UE) ar putea căpăta noi dimensiuni, conform propunerii Comisiei Europene pentru cadrul financiar multianual (CFM) 2028-2034. Se propune o nouă creionare a bugetului UE, axată primordial pe securitate și apărare, competitivitate, aducând împreună, sub un plan de parteneriat național-regional, politicile de coeziune și politica agricolă comună.

Încă din mandatul trecut, Comisia von der Leyen I s-a confruntat cu diferite tipuri de crize globale care au pus constant presiune pe bugetul UE, dar și pe coagularea statelor membre în jurul unor decizii și soluții cu impact pentru toți cetățenii: de la pandemie, la războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, la valul de extremism crescut prin campaniile de dezinformare din mediul online. Astfel, ne aflăm în punctul în care UE trebuie să țină pasul în materie de securitate, inovație, economie globală, deci, în mod clar, trebuie să se reinventeze. Bugetul pentru perioada post-2027 se bazează pe trei piloni, primul reunind politica agricolă comună (PAC) și politica de coeziune. Fuziunea celor două politici tradiționale - PAC și coeziunea - este văzută ca o potențială încercare de reformă, de a face față noilor amenințări la adresa Europei. Pentru statele membre, însă, este văzută ca fiind și o tulburare a stabilității și a modului în care investițiile erau alocate anterior.

Un aspect important de menționat este că propunerea vine și cu mai multă flexibilitate, permițând fiecărui stat membru să decidă realocarea fondurilor din planurile naționale spre domeniile unde consideră că există o necesitate mai mare. De asemenea, rolul autorităților locale crește în administrarea fondurilor europene.

Statele membre vor adopta Planuri de Parteneriat Naționale și Regionale (PPNR), după modelul Planurilor Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR). Acestea vor integra politica agricolă comună (PAC), care oferă sprijin financiar fermierilor, și politica de coeziune, menită să stimuleze dezvoltarea regiunilor mai sărace. Astfel, Comisia Europeană va oferi fiecăruia dintre cele 27 de state membre finanțări în funcție de prioritățile specifice țărilor, acestea fiind condiționate de finalizarea reformelor și de respectarea statului de drept.

Propunerea pentru 2028-2034 vine cu un buget evaluat la 2 000 miliarde EUR, aproape dublu față de cadrul actual pentru perioada 2021-2027. Din această sumă totală, o treime (865 miliarde EUR) este reprezentată de PAC și de politica de coeziune. Aceste planuri ar urma să încurajeze convergența, reducând decalajele regionale. Totodată, va exista o sumă minimă obligatorie alocată regiunilor mai puțin dezvoltate, precum și o garanție care asigură că acestea vor primi, în ansamblu, cel puțin la fel de multă finanțare ca în actualul exercițiu. Conform propunerii de buget, România ar primi în următorul exercițiu o alocare de 60,2 miliarde EUR, reprezentând o creștere față de acest mandat și clasându-se pe locul șase în topul sumelor alocate, imediat după Germania.

Propunerea Comisiei Europene cu privire la viitorul CFM a fost primită cu multe critici din partea Parlamentului European (PE). Siegfried Mureșan, negociator-șef privind viitorul buget multianual al UE post-2027, dorește menținerea separată a alocărilor privind politica de coeziune și PAC. Acesta a transmis că, dacă nu se va ține cont de această cerință, PE va refuza începerea negocierilor privind această propunere de buget.

La scurt timp după propunere, principalele familii europene politice - PPE, S&D, ECR, Renew - au respins deja la nivel declarativ propunerea Comisiei Europene, explicând faptul că fuzionarea celor doi piloni esențiali pentru dezvoltarea UE va duce la adâncirea inechităților și la stagnarea potențialului în domeniile cheie care au contribuit la dezvoltarea lor.

În acest context, apare întrebarea: din dorința de simplificare și de comasare a celor două linii bugetare de interes, pot fi împărțite în mod echitabil fondurile pentru agricultură și pentru dezvoltarea regiunilor? Comunitățile naționale se vor putea dezvolta armonios, iar fermierii vor beneficia de sprijinul necesar?

În cazul României, nevoile privind agricultura și dezvoltarea regională sunt la fel de stringente. La nivel european, într-o lume în continuă schimbare în care UE depune toate eforturile necesare să nu rămână în urmă în cursa competitivității, comasarea celor doi piloni riscă să ne ofere reversul medaliei.

Deși statele trebuie să-și dezvolte regiunile mai sărace, este important să se lucreze și la interconectarea regiunilor și la proiectele transfrontaliere prin programul „Interreg”, care nu și-a atins întregul potențial de dezvoltare menționat în Raportul Curții de Conturi a Uniunii Europene din acest an.

De asemenea, regiunile au nevoie constantă de dezvoltare, însă, acum mai mult ca oricând, ar trebui să ne sprijinim reciproc și să creștem împreună. Astfel, de ce nu am putea face hub-uri regionale specializate pe un anumit domeniu? Cum ar fi să inițiem proiecte de twinning regional care să aibă obiective și rezultate concrete? Cum ar fi să facem consorții de afaceri transparente, întreprinderi, și să sprijinim dezvoltarea regiunilor altfel?

Următorii cinci ani vor fi definitorii pentru conturarea viitorului european și a societății, așa cum o știm noi. Singura șansă ca regiunile să se poată dezvolta și politica de coeziune să aducă rezultate concrete, este ca acestea să se susțină unele pe celelalte. Doar printr-o coeziune reală, bazată pe colaborare și inovație, putem deveni mai puternici împreună. Urmează doi ani de negocieri în care vor fi conturate resursele pentru viitorul UE și este important să rămânem uniți în priorități și în strategie.

Articolul este publicat în cadrul unui material de tip working paper intitulat „𝐕𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐥. 𝐀𝐝𝐚𝐩𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐞𝐳𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐜𝐚̆𝐫𝐢”, realizat de Institutul European din România.